Vine vacanta cu trenul din Franta

În această lume așezată a vacanțelor noastre și a traseelor pe care le stabilim mereu în avans ca într-o conspirație sau, mai degrabă, ca într-o incantație, mă simt și acum în deplină siguranță.
Vacanțele anilor ’80 au un aer previzibil, liniștitor: sejurul la mare rezervat prin agenția ONT, excursiile pe munte, camerele de hotel, gazdele. Lipsurile sunt și ele o constantă, dar Adina întreabă la fiecare restaurant, plină de poftă și de speranță: „Pepsi aveți?”
Mâncarea inclusă în pachetul de vacanță e puțină și proastă, la Vila Lili nu se dă căldură, ciocolata de la Shop e doar pentru turiștii străini. Însă niciun neajuns nu-i descurajează, nici măcar pe Anton, care-și risipește supărarea rostind cuvinte împotriva „iubitului conducător”. Sandviciurile și chiftelele pregătite de Doina pentru drum sunt surse de energie în momentele de relaxare petrecute împreună, la munte, la mare, în orice împrejurare.
Și uite așa mi se hotărăște mie soarta – ca să nu mă transform într-un copil sălbatic precum Mowgli din Cartea junglei, în vara asta trebuie să merg în tabără, deși abia am terminat clasa a II-a, de puțină vreme reușesc să adorm de una singură, în camera mea, fără să mă țină nimeni de mână, iar când mă pierd de mama sau de Anton, încep să plâng, așa cum s-a întâmplat atunci când m-am rătăcit în magazinul Bucur Obor.